Aţi paţit vreodată să staţi liniştiţi în curtea proprie, soare afară, păsărelele cântă in văzduh, muzica în surdina undeva în fundal, şi sa fiţi sunaţi de un anume individ foarte nervos care are ca scop ameninţarea cu diferite practici neortodoxe si care este dotat cu un limbaj limitat la câteva cuvinte pe care le repetă? Ai fost vreodată luat prin surprindere pe mess de un ID necunoscut pe care tu ca om de bună credinţă i-ai dat Add si OAA surpriză ai dat de un acelaşi individ nervos care incepe să scuipe ignoranţă prin buricele degetolor in aşa fel incât tu te iei de cap şi îi dai ignore?
EU AM PAŢIT ASTA……spre bucuria mea.
Stăteam într-o zi foarte liniştit la bunicii mei in curte şi mâncam. După câteva inghiţituri insoţite de un sentiment de împlinire ce se aude? Telefonul mobil…Mă uit dupa el, îl găsesc, răspund şi
- „ Băăăăăăăăăăăăăăăăă MUIEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! CRĂPATI-AŞ CAAAAAAAPUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! TE-AAAAI LUAAAAAAAAT DE FRAŢICUUUUUU MEEEEEEEEEUUUUUU!!!!!!!!!!! ÎTI TAAAAAAAAI URECHEEEEEEAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!” şi tace….
- Eu: „ Alo???”
- Cetăţeanul: „BAAAAAAAAAA NU MĂ LUA PE MINE CU ALOOOO CĂ TE FUUUUT ÎN OCHI BĂĂĂĂĂ!!!!!! .” şi din nou tace……
- Eu ( din nou): „ Cine e la telefon?”
- Cetăţeanul: „ MĂ-TA E MAAAH MUIE!!!!”
- Eu: „ Bă, pe cine cauţi?”
- Cetăţeanul: „MĂ PULĂ NU MĂ LUA PĂ MINE CU BĂ CĂ NU AM FĂCUT ARMATA IMPREUNĂ!!!!!!”
- Eu ( pus la locul meu): „ Pe cine cauţi?”
- Cetăţeanul: „ PĂ TINE BĂĂĂH, CĂ TE-AI LUAT DE FRĂŢICU MEU….SUNT PUŞCĂRIAŞ ŞI TE OMOR, VIN LA TINE, ŞI TE OMOR !!!!”
- EU( ingândurat): Scuză-mă ca te întrerup dar nu cred că eu sunt cel pe care îl cauţi…Sincer, nu m-am luat de nimeni in ultimul timp, aşa că cred că ai greşit…”
- Cetăţeanul( un pic mai liniştit): „DAAAAA, CUM TE CHEAMĂ?”
- Eu: „Spune-mi pe cine cauţi şi iţi spun daca sunt eu.”
- Cetăţeanul: „ DAAAAAAAAA, ÎL CAUT PE MIHAI.”
- Eu( uşor mirat): „ Da eu sunt, ce doreşti??”
- Cetăţeanul( clar mulţumit de el): „ BĂĂĂĂĂ PULICĂ TE TAI, IŢI TAI URECHEA.....!!!!!” şi imi inchide.
Am rămas panou, nu mai ştiam ce să zic, eram intrigat de cine era „Cetăţeanul” şi totuşi nu eram prea incântat de telefon. Trec câteva zile şi sună din nou isteţul, din nou aceeaşi poveste cu urechea şi tăiatu...Deja era distractiv pentru mine, îmi dădusem seama că e doar un ratat care nu are ce face şi are prea multe minute, era un viteaz de telefon şi mă gândisem că dacă îl iau tare şi pe acelaşi ton o să se taie ca maioneza. A treia zi sună şi dupa cum plănuisem, îl iau tare şi ghici ce? S-A TĂIAT. Atunci am învăţat că pe vitejii de telefon dacă îi iei tare se pierd, softul lor, mult prea primitiv, neştiind cum să reacţioneze la un asemenea răspuns, pe acelaşi ton , dă o eroare care rebootează sistemul iDIOTULUI....
M-a uimit pur şi simplu cat de limitat era Cetăţeanul, vocabularul lui având doar câteva cuvinte, isteria in care era omul de parcă îi omorâsem o rudă, totul un joc pentru el. Nu inţeleg oameni buni cum unui om i se poate părea distractivă ameninţarea sau bruscarea verbală? Pe mine au ajuns să mă distreze persoanele care din lipsă de imaginaţie sau lipsă de organ de gândire recurg la genul acesta de jocuri pentru a-şi exprima frustrările din copilarie, sa urle şi ei cum au urlat parinţii, probabil la fel de cretini, la ei, sa se simtă ŞEFI şi ei. Eeeee e greu să traieşti în România în care Cocalarus s-a infiltrat şi a învăţat să folosească mobilu’ şi calculatoru’....
